În anul 1959 salariaţii de la Uzina de Preparare (Flotaţia) Săsar au cerut autorităţilor locale crearea unei şcoli de cartier întrucât copiii aveau de parcurs distanţe relativ mari până la şcolile din centru. S-a dat curs acestei cereri încă în toamna aceluiaşi an, dar şcoala a funcţionat în săli improvizate la parterul unui bloc vechi. Documentele şcolare consemnează folosirea a patru săli de clasă, cu specificarea “local necorespunzător”.

În anul şcolar 1959-1960 şcoala avea câte un rând de clase, totalizând 222 elevi. În anul şcolar următor au apărut clase paralele la ciclul I şi s-a impus sporirea numărului de săli de clasă la opt. Între timp au început lucrările la clădirea actualei şcoli, respectiv la corpul de opt săli de clasă spre strada Iza. Până la finalizarea construcţiei, şcoala a funcţionat provizoriu în anii şcolari 1960-1961 şi 1961-1962 în clădirea Institutului.

În toamna anului 1962 s-a inaugurat noul sediu al şcolii. Numărul elevilor a crescut la 356, iar al claselor la 16, cele două cicluri funcţionând sucesiv. Construirea de noi şi noi blocuri în circumscripţia arondată a determinat creşterea la 523 a numărului de elevi şi la 20 a numărului de clase în anul şcolar 1964-1965, când a absolvit prima promoţie de clasa a VII-a la gimnaziu. Sporirea numărului de elevi a impus extinderea clădirii cu încă opt săli pe aripa dinspre Dimitrie Cantemir în anul 1968.

În anul şcolar 1967-1968 numărul elevilor a ajuns la 673, iar al sălilor la 20, cu o medie de peste 33 elevi pe clasă. Efectivele de elevi au crescut continuu, ajungând la 852 în anul şcolar 1972-1973, la 1010 în anul şcolar 1974-1975, atingând un vârf de 1129 în anul şcolar 1976-1977.

Creşterea efectivelor cu peste 30 % în numai patru ani a necesitat o nouă mărire a spaţiilor de şcolarizare, fiind construită a treia aripă a şcolii, cu şase săli de clasă, lucrare finalizată în anul 1977.
Pe măsura extinderii spaţiilor de şcolarizare, care au ajuns la 23 de săli de curs, a avut loc amenajarea unor laboratoare şi cabinete de specialitate.

S-a creat un laborator de fizică cu dotările electrice necesare, un cabinet de biologie cu exponate pentru botanică, zoologie şi anatomie, unul de limba română, tablouri şi scheme pentru literatură şi gramatică cu o bibliotecă cu peste 13.000 volume. Un cabinet de matematică şi unul de informatică dotat cu 47 de calculatoare unele dintre ele legate în reţea şi la Internet, competează dotările pe obiecte de studiu de care dispune şcoala.

O notabilă realizare pe linie gospodărească o reprezintă montarea a două centrale termice ale şcolii şi punerea lor în funcţiune în decembrie 1992 prin care problema încălzirii pe timp de iarnă a fost rezolvată.

Directorii care au funcţionat în cadrul şcolii noastre si-au pus fiecare amprenta deloc neglijabilă, asupra oamenilor şi lucrurilor, punând câte o cărămidă în înălţarea acestui edificiu măreţ care este ŞCOALA.

De aceea merită să fie amintiţi cei care, începând cu anul 1959, au încercat ca, dincolo de arta de a fi un bun director, să contribuie cu fapta şi sufletul la formarea profesioniştilor de mâine:

Truşca Maria - director 1959
Şincai Gheorghe - director 1962
Berţi Liviu - director 1962
Cânţa Vasile - director 1970
Lăpuşan Alexandrina - director 1971
Goia Ioan - director 1975
Terşanschi Vasilica - director 1989
Stancu Liviu - director 2006
Breitkopf Marieta - director 2012
Zete Maria - director 2016
Soponar Dora - director 2017